This document has been provided by the
International Center for Not-for-Profit Law (ICNL).

ICNL is the leading source for information on th e legal environment for civil society and public
participation. Since 1992, ICNL has served as a resource to civil society leaders, government
officials, and the donor community in over 90 countries.

Visit ICNL’s Online Library at
https://www.icnl.org/knowledge/library/index.php
for further resources and research from countries all over the world.

Disclaimers Content. The information provided herein is for general informational and educational purposes only. It is not intended and should not be
construed to constitute legal advice. The information contai ned herein may not be applicable in all situations and may not, after the date of
its presentation, even reflect the most current authority. Noth ing contained herein should be relied or acted upon without the benefit of legal
advice based upon the particular facts and circumstances pres ented, and nothing herein should be construed otherwise.
Translations. Translations by ICNL of any materials into other languages are intended solely as a convenience. Translation accuracy is not
guaranteed nor implied. If any questions arise related to the accuracy of a translation, please refer to the original language official version of
the document. Any discrepancies or differences created in the tr anslation are not binding and have no legal effect for compliance or
enforcement purposes.
Warranty and Limitation of Liability. Although ICNL uses reasonable efforts to include ac curate and up-to-date information herein, ICNL
makes no warranties or representations of any kind as to its a ccuracy, currency or completeness. You agree that access to and u se of this
document and the content thereof is at your own risk. ICNL discl aims all warranties of any kind, express or implied. Neither ICNL nor any
party involved in creating, producing or delivering this document shall be liable for any damages whatsoever arising out of access to, use of
or inability to use this document, or any e rrors or omissions in the content thereof.

LPC125/2007
ID intern unic: 324889
Версия на русском

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 125
din 11.05.2007
privind cultele religioase şi părţile lor componente
Publicat : 17.08.2007 în Monitorul Oficial Nr. 127-130 art Nr : 546
În temeiul art.31 şi 72 alin.(3) lit.1) din Constituţia Republicii Moldova,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile ce ţin de libertatea de conştiinţă şi de religie, garantate
de Constituţia Republicii Moldova şi de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului
la care Republica Moldova este parte, precum şi de statutul juridic al cultelor religioase şi al
părţilor lor componente.
Articolul 2. Cadrul juridic
(1) Cadrul juridic în domeniul libertăţii conştiinţei, cultelor religioase şi părţilor lor
componente îl constituie Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte şi prezenta lege.
(2) Prevederile Constituţiei şi ale legilor referitoare la libertatea de conştiinţă şi de religie vor
fi interpretate
şi aplicate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul în care tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd norme altele decît cele ale prezentei
legi, se aplică normele tratatelor internaţionale.
Articolul 3. Noţiuni generale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
cult religios – structură religioasă, cu statut de persoană juridică, care îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul Republicii Moldova conform normelor doctrinare, canonice, morale, disciplinare
şi tradiţiilor istorice şi de cult proprii, constituită de către persoane supuse jurisdicţiei Republicii
Moldova, care îşi manifestă în comun convingerile religioase, respectînd tradiţiile, riturile şi
ceremonialul stabilit;
parte componentă a cultului religios – comunitate sau instituţie religioasă a oricărui cult
religios;
comunitate religioasă – parte componentă locală a cultului religios reprezentînd o asociere de

persoane care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt,
autonomiei, autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, creată în scopul profesării în
comun a credinţei. Comunităţi religioase sînt parohiile, comunităţile monahale sau mănăstirile,
congregaţiile, frăţiile, alte tipuri similare de comunităţi religioase;
instituţie religioasă – parte componentă centrală sau regională a cultului religios, fondată de
acesta fără consemnarea calităţii de membru, reprezentînd un aşezămînt sau o structură
religioasă. Se consideră instituţii religioase eparhiile, diecezele, protopopiatele, decanatele,
misiunile religioase, sociale sau de caritate, instituţiile de învăţămînt teologic de orice grad,
centrele de pelerinaj, asociaţiile şi fundaţiile religioase, instanţele de disciplină bisericească, alte
instituţii similare;
convingeri religioase – complex de idei, principii şi învăţături de credinţă sau dogme cu
caracter religios în care o persoană crede, pe care le accept
ă benevol, le mărturiseşte şi după care
se conduce în viaţă;
activitate religioasă – activitate orientată spre satisfacerea necesităţilor spirituale ale
credincioşilor (răspîndirea învăţăturii de credinţă, educaţia religioasă, oficierea serviciilor
religioase, desfăşurarea acţiunilor de binecuvîntare şi propovăduire, instruirea şi perfecţionarea
deservenţilor cultelor religioase), precum şi altă activitate orientată spre asigurarea
organizatorică şi materială a practicilor de cult (editarea, desfacerea şi răspîndirea literaturii cu
conţinut religios, producerea, desfacerea şi răspîndirea obiectelor de cult, confecţionarea
veşmintelor de cult etc.);
credincios – persoană care crede în anumite adevăruri religioase şi care face parte benevol
dintr-o comunitate religioasă cu ai cărei membri împărtăşeşte aceleaşi convingeri, aceeaşi
credinţă, participă la săvîrşirea aceloraşi activităţi şi practici religioase, fiind supus unei autorităţi
religioase liber alese;
conducător al cultului religios – persoană aleasă sau numită în fruntea unui cult religios,
împuternicită să-l reprezinte în raporturile cu statul şi cu orice terţ;
deservent al cultului religios – persoană aleasă sau numită în funcţie în cadrul cultului religios
sau al părţii lui componente;
lăcaş de cult – construcţie sau edificiu al unei comunităţi religioase în care se oficiază
serviciile religioase;
obiecte de cult – obiecte folosite în cadrul serviciilor religioase, cum ar fi vasele liturgice,
icoanele metalice şi cele litografice, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi
medalioanele cu imagini religioase specifice cultului religios respectiv, obiectele de colportaj
religios şi altele asemenea. Obiectelor de cult li se asimilează şi calendarele religioase,
ilustratele, pliantele, albumele de artă bisericească, filmele, etichetele cu imaginea lăcaşurilor de
cult sau a obiectelor de artă bisericească, cu excepţia celor care fac parte din patrimoniul cultural
naţional, produsele necesare activităţ
ii de cult, cum ar fi tămîia şi lumînările, inclusiv cele
decorative pentru nunţi şi botezuri, stofele şi broderiile specifice folosite la confecţionarea
veşmintelor de cult şi altor obiecte necesare practicării cultului respectiv;
servicii religioase – totalitate a acţiunilor religioase ce rezultă din învăţăturile de credinţă ale
cultului religios respectiv;
prozelitism abuziv – acţiune de schimbare a convingerilor religioase ale unei persoane sau ale
unui grup de persoane prin recurgerea la mijloace violente, abuz de autoritate, şantaj, dol,
ameninţare, constrîngere, ură religioasă, înşelăciune, manipulare psihologică sau diverse tehnici
subliminale.
Articolul 4. Libertatea de conştiinţă şi de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept
trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine
sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau
convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau

în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare persoană şi
comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios.
(2) Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase
poate fi restrînsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care această restrîngere urmăreşte un scop
legitim şi reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru siguranţa publică,
menţinerea ordinii publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei publice ori pentru protejarea
drepturilor şi libertăţilor persoanei.
(3) Statul exclude orice apreciere din partea sa asupra legitimităţii credinţelor religioase.
(4) Prozelitismul abuziv este interzis.
Articolul 5. Drepturi şi obligaţii generale
(1) Nimeni nu poate fi urmărit pentru convingeri, gîndire, credinţă sau necredinţă religioasă.
(2) Convingerile, gîndirea, credinţa religioasă, activitatea în cadrul unui cult religios nu pot fi
un obstacol în dobîndirea şi exercitarea drepturilor civile sau politice.
Articolul 6. Libertatea de asociere religioasă
(1) Nimeni nu poate fi constrîns să practice sau nu exerciţiul religios al vreunui cult, s
ă se
asocieze sau nu la vreun cult, să contribuie sau nu la cheltuielile vreunui cult religios.
(2) Nimeni nu poate face parte concomitent din două sau mai multe culte religioase. Aderarea
unui credincios la orice cult religios se poate face numai după retragerea liberă a acestuia din
cultul din care a făcut parte anterior.
(3) O comunitate religioasă poate adera la orice cult religios sau se poate disocia de acesta prin
voinţa liber exprimată a membrilor săi, fără aprobări suplimentare sau piedici din afară.
Articolul 7. Apărarea dreptului de asociere religioasă
(1) Dreptul de asociere religioasă al credincioşilor şi al comunităţilor lor este apărat pe cale
juridică sau pe cale administrativă în cadrul supravegherii de către stat a procesului de respectare
a legalităţii. Din iniţiativa credincioşilor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale
persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private, care creează dificultăţi
la constituirea comunităţilor religioase şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în
justiţie sau petiţionate.
(2) Apărarea judiciară sau administrativă a dreptului de asociere religioasă al credincioşilor
poate avea ca urmare restabilirea dreptului violat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor
de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private care creează
dificultăţi în exercitarea dreptului respectiv, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui
drept.
(3) Statul garantează comunităţilor religioase apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
(4) Problemele ce aduc atingere intereselor comunităţilor religioase se soluţionează, în cazurile
prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor comunităţilor
religioase respective sau de comun acord cu aceştia.
(5) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţie de
răspundere în activitatea comunităţilor religioase, precum şi al comunităţilor religioase în
activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţie de răspundere, nu se
admite.
Articolul 8. Intoleranţa confesională
Intoleranţa confesională, manifestată prin acte care stînjenesc liberul exerci
ţiu al unui cult
religios, propagarea urii religioase constituie infracţiuni şi se pedepsesc conform legislaţiei în
vigoare.
Articolul 9. Protecţia juridică
Orice act care încalcă drepturile consfinţite de prezenta lege şi exercitate în limitele stabilite
de aceasta poate fi atacat pe cale judiciară.
Articolul 10. Serviciul militar
Pentru cetăţenii care nu pot îndeplini serviciul militar din motive confesionale, statul

stabileşte, prin lege, serviciul de alternativă.
Articolul 11. Taina mărturisirii
Taina mărturisirii este ocrotită de lege.
Articolul 12. Sărbătorile religioase
Statul garantează destinarea sărbătorilor religioase recunoscute de el odihnei şi elevării
spirituale.
Articolul 13. Instanţele de disciplină bisericească
Cultele religioase care au instanţe de disciplină bisericească pentru disciplinarea personalului
din subordine prezintă Ministerului Justiţiei, spre aprobare, regulamentele acestor instanţe
potrivit procedurilor pentru părţile componente ale cultelor. Instanţele de disciplină bisericească
devin persoane juridice la data înregistrării lor de stat şi nu se pot substitui instanţelor de
judecată.
Articolul 14. Cimitirele
(1) Părţile componente locale ale cultelor religioase pot avea şi întreţine, de sine stătător sau în
comun, cimitire pentru credincioşii lor.
(2) Modul de înfiinţare, între
ţinere şi desfiinţare a cimitirelor este reglementat prin
Regulamentul cu privire la cimitire, aprobat de Guvern.
Capitolul II
RAPORTURILE DINTRE STAT ŞI CULTELE RELIGIOASE
Articolul 15. Statul şi cultele religioase
(1) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat, egale în drepturi în faţa legii şi a
autorităţilor publice. Discriminarea unui sau altui cult religios se pedepseşte conform legislaţiei
în vigoare.
(2) Statul nu intervine în activitatea religioasă a cultelor.
(3) Activitatea economico-financiară a cultelor religioase se află sub controlul statului. Asupra
părţilor componente ale cultelor religioase, precum şi asupra instituţiilor şi întreprinderilor
înfiinţate de ele se extinde legislaţia fiscală.
(4) Statul şi instituţiile lui pot întreţine relaţii de cooperare cu orice cult religios şi pot încheia,
după caz, acorduri sau convenţii de cooperare cu orice cult religios sau cu părţile componente ale
acestuia.
(5) Statul recunoaşte importanţa deosebită şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi,
respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viaţa, istoria şi cultura poporului Republicii
Moldova.
(6) Statul încurajează şi sprijină activitatea socială, morală, culturală şi de caritate a cultelor
religioase şi a părţilor lor componente.
(7) Eliberarea actelor stării civile ţine de atribuţia statului. Aceste acte trebuie să preceadă
binecuvîntarea sau aprobarea religioasă.
(8) Orice cerinţă de indicare în actele oficiale a apartenenţei la un cult religios este nelegitimă.
Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA CULTELOR RELIGIOASE ŞI A PĂRŢILOR
LOR COMPONENTE
Articolul 16. Libertatea constituirii şi funcţionării cultelor
religioase
(1) Cultele religioase se constituie pe principii benevole de către persoane fizice aflate sub
jurisdicţia Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu, în scopul profesării în comun
a credinţei.
(2) Cultele religioase sînt libere să se constituie şi pot funcţiona liber în condiţiile prezentei
legi.
(3) Cultele religioase se constituie după norme proprii, conform învăţăturilor, canoanelor şi
tradi
ţiilor lor, pe baza convingerilor şi voinţei liber exprimate a credincioşilor.

(4) Comunităţile religioase se pot constitui sau autodizolva prin voinţa liber exprimată a
membrilor lor, fără aprobări suplimentare sau piedici din afară.
Articolul 17. Personalitatea juridică
(1) Cultele religioase şi părţile lor componente sînt persoane juridice în condiţiile prezentei
legi.
(2) În calitate de persoane juridice, cultele religioase şi părţile lor componente sînt egale în
drepturi şi obligaţii, fiind supuse normelor Codului civil.
(3) Raporturile de drept canonic dintre cultele şi comunităţile religioase nu pot substitui şi nici
vicia raporturile de drept civil dintre persoanele juridice înregistrate.
Articolul 18.Statutul cultelor religioase şi al părţilor lor componente
(1) Cultele religioase şi părţile lor componente îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
statutul adoptat de către fondatorii săi.
(2) Statutul cultului religios sau al părţii lui componente trebuie să conţină următoarele
specificări:
a) denumirea exact
ă şi completă, cu indicarea confesiunii, sediul şi zona de activitate;
b) principiile fundamentale de credinţă;
c) scopul, obiectivele şi formele principale de activitate;
d) structura, modul de constituire a organelor de conducere şi de control, competenţa lor;
e) modul de desemnare şi revocare a membrilor organelor de conducere;
f) drepturile şi obligaţiile membrilor cultului religios sau ai părţii lui componente;
g) sursele din care se formează patrimoniul, fondurile băneşti;
h) modul de introducere a modificărilor şi completărilor în statut;
i) modul de încetare a activităţii (lichidare sau autodizolvare), precum şi de repartizare a
patrimoniului în cazul încetării activităţii.
(3) Modificarea şi completarea ulterioară a statutului cultului religios sau al părţii lui
componente se efectuează în modul stabilit pentru înregistrarea acestora.
Articolul 19. Înregistrarea cultelor religioase
(1) Pentru înregistrare, cultele religioase prezintă Ministerului Justiţiei următoarele
documente:
a) cererea de înregistrare;
b) statutul adoptat de către fondatori;
c) procesul-verbal al adunării de constituire;
d) lista fondatorilor cu semnăturile a cel puţin 100 dintre aceştia cetăţeni ai Republicii
Moldova;
e) principiile lor fundamentale de credinţă.
(2) Ministerul Justiţiei verifică
corespunderea documentelor prezentate de cultele religioase cu
prevederile prezentei legi.
(3) Neprezentarea cel puţin a unuia din documentele specificate la alin.(1) dispensează
Ministerul Justiţiei de obligaţia examinării cererii de înregistrare a cultului religios.
(4) În cazul în care documentele de constituire prezentate corespund prevederilor prezentei
legi, Ministerul Justiţiei, în termen de 15 zile, îi eliberează cultului religios respectiv certificatul
de înregistrare.
(5) Cultul religios se consideră înregistrat din momentul eliberării certificatului de
înregistrare, fiind scutit de taxa de înregistrare.
(6) Datele despre înregistrarea de stat a cultelor religioase se consemnează în Registrul
cultelor religioase şi al părţilor lor componente.
(7) În cazul în care documentele de constituire prezentate de cultul religios nu corespund
prevederilor prezentei legi şi aduc atingere intereselor societăţii, securităţii statului, vieţii şi
sănătăţii oamenilor, Ministerul Justiţiei refuză înregistrarea cultului respectiv, indicînd motivele
refuzului. Semnatarii actului de constituire pot ataca decizia de refuz în instanţa de judecată.

Articolul 20. Înregistrarea părţilor componente ale cultelor religioase
(1) Comunităţile religioase se constituie, pe principii benevole, de către persoane fizice aflate
sub jurisdicţia Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu, în scopul profesării în
comun a credinţei.
(2) Pentru înregistrare, comunităţile religioase prezintă Ministerului Justiţiei următoarele
documente:
a) cererea de înregistrare din partea organului de conducere al comunităţii;
b) statutul comunităţii, adoptat de către fondatori;
c) procesul-verbal al adunării de constituire, cu indicarea reprezentantului sau reprezentanţilor
legali ai comunităţii;
d) lista fondatorilor, cu semnăturile a cel puţin 10 dintre aceştia cetăţeni ai Republicii
Moldova;
e) consimţămîntul scris al cultului religios la care comunitatea a decis să adere benevol.
(3) Pentru înregistrare, instituţiile religioase – eparhiile, diecezele, protopopiatele, decanatele,
misiunile religioase, sociale sau de caritate, frăţiile, instituţiile, asociaţiile şi fundaţiile religioase
şi instituţiile de învăţămînt teologic de orice grad, centrele de pelerinaj, instanţele de disciplină
bisericească – prezintă Ministerului Justiţiei statutele lor, consimţă
mîntul scris al cultului religios
din care fac parte şi actul de constituire sau reconstituire, cu indicarea reprezentantului sau
reprezentanţilor legali ai instituţiei.
(4) Ministerul Justiţiei verifică corespunderea documentelor prezentate de părţile componente
ale cultului religios cu prevederile prezentei legi.
(5) Neprezentarea cel puţin a unuia din documentele specificate la alin.(2) şi (3) dispensează
Ministerul Justiţiei de obligaţia examinării cererii de înregistrare a părţii componente respective
a cultului religios.
(6) În cazul în care documentele de constituire prezentate corespund cerinţelor prezentei legi,
Ministerul Justiţiei, în termen de 15 zile, eliberează părţii componente a cultului religios
certificatul de înregistrare.
(7) Părţile componente ale cultelor religioase se consideră înregistrate din momentul eliberării
certificatului de înregistrare, fiind scutite de taxa de înregistrare.
(8) Datele despre înregistrarea de stat a părţilor componente ale cultelor religioase se
consemnează în Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente.
(9) În cazul în care documentele de constituire prezentate de partea componentă a cultului
religios nu corespund prevederilor prezentei legi, Ministerul Justiţiei refuză înregistrarea părţii
respective a cultului religios, indicînd motivele refuzului.
Articolul 21. Certificatul de înregistrare
(1) Documentul ce atestă înregistrarea de stat a cultului religios sau a pă
rţii lui componente
este certificatul de înregistrare eliberat de către Ministerul Justiţiei.
(2) Formularul certificatului de înregistrare este aprobat de către Ministerul Justiţiei.
Articolul 22. Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente
(1) Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente se ţine de către Ministerul
Justiţiei.
(2) Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente conţine următoarele date:
a) data înregistrării de stat a cultelor religioase şi a părţilor lor componente;
b) denumirea cultelor religioase şi a părţilor lor componente;
c) datele despre organele de conducere ale cultelor religioase şi ale părţilor lor componente;
d) numele şi prenumele conducătorilor (reprezentanţilor) cultelor religioase şi ai părţilor lor
componente;
e) sediul cultelor religioase şi al părţilor lor componente;
f) datele despre modificările şi completările introduse în statutele cultelor religioase
şi ale
părţilor lor componente.

Articolul 23. Denumirea cultelor religioase şi a părţilor lor componente
(1) Pe parcursul activităţii lor, cultele religioase şi părţile lor componente sînt obligate să
utilizeze denumirea exactă şi completă conform certificatului de înregistrare.
(2) După înregistrarea cultelor religioase sau a părţilor lor componente, denumirea acestora
devine opozabilă terţilor.
Capitolul IV
SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII CULTELOR
RELIGIOASE ŞI A PĂRŢILOR LOR COMPONENTE
Articolul 24. Suspendarea activităţii cultelor religioase
şi a părţilor lor componente
(1) Activitatea cultelor religioase şi a părţilor lor componente poate fi suspendată pe cale
judiciară, pe o perioadă de pînă la un an.
(2) Drept temei pentru suspendarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componente
poate servi:
a) desfăşurarea de acţiuni prin care se încalcă Constituţ
ia Republicii Moldova, prezenta lege şi
alte acte normative;
b) desfăşurarea de acţiuni ce aduc atingere securităţii statului, ordinii publice, vieţii şi
securităţii oamenilor;
c) derogarea de la scopurile statutare;
d) aţîţarea urii şi discordiei religioase;
e) avertizarea repetată de către Ministerul Justiţiei, pe parcursul unui an, asupra necesităţii de a
înlătura încălcările prezentei legi.
(3) Ministerul Justiţiei avertizează în scris conducătorii cultelor religioase sau ai părţilor lor
componente asupra încălcărilor prezentei legi şi stabileşte termenul rezonabil pentru înlăturarea
lor.
(4) Ministerul Justiţiei are dreptul de a acţiona în instanţa de judecată pentru suspendarea
activităţii cultelor religioase sau a uneia din părţile lor componente, cu prezentarea de dovezi
concludente privind vina lor.
Articolul 25. Încetarea activităţii cultelor religioase
şi a părţilor lor componente
(1) Drept temei pentru încetarea activităţii cultelor religioase şi a părţ
ilor lor componente
poate servi:
a) hotărîrea corespunzătoare a fondatorilor, în condiţiile prevăzute de Codul civil;
b) hotărîrea instanţei de judecată, în cazul în care cultele religioase sau părţile lor componente
desfăşoară acţiuni grave sau desfăşoară în mod repetat acţiuni prevăzute la art.24 alin.(2) ori nu
respectă hotărîrea judecătorească anterioară de suspendare a activităţii cultelor religioase sau a
părţilor lor componente.
(2) Ministerul Justiţiei are dreptul de a acţiona în instanţa de judecată pentru încetarea
activităţii cultelor religioase sau a părţilor lor componente, cu prezentarea de dovezi concludente
privind vina lor.
Capitolul V
ACTIVITATEA CULTELOR RELIGIOASE
Articolul 26. Serviciile religioase
(1) Serviciile religioase se oficiază în lăcaşurile de cult şi pe teritoriul care le aparţine, în
cimitire, la domiciliul credincioşilor cultului religios respectiv, precum şi în alte locuri publice
convenite cu autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Cultele religioase au dreptul de a oficia servicii religioase în orfelinate, centre de
plasament pentru copii, internate, aziluri de bătrîni şi de invalizi, în penitenciare, instituţii
militare, medico-sanitare, de învăţămînt, de poliţie şi de alt tip la rugămintea persoanelor care se
află în ele şi cu acordul administraţiei instituţiilor respective.

Articolul 27. Reprezentarea
Fiecare cult religios, indiferent de numărul de credincioşi, are un organ central care îl
reprezintă.
Articolul 28. Limba manifestărilor
Cultele religioase folosesc în manifestările şi activitatea lor limba maternă a credincioşilor sau
limba tradiţională a cultului. Corespondenţa cultelor religioase şi a părţilor lor componente cu
instituţiile statului se desfăşoară în limba de stat. În relaţiile oficiale cu autorităţile statului,
cultele religioase şi părţile lor componente vor utiliza limba de stat.
Articolul 29. Literatura religioasă şi obiectele de cult
Cultele religioase au dreptul exclusiv:
a) să fondeze organe de presă pentru credincioşi, să editeze, să procure, să importe, să exporte
şi să răspîndească literatură religioasă;
b) să producă şi să comercializeze obiecte de cult specifice cultului respectiv;
c) să stabilească plăţi pentru pelerinaj în locurile sfinte;
d) să organizeze în ţară şi în străinătate expoziţii, inclusiv cu vînzare, ale obiectelor de cult.
Articolul 30. Venituri impozabile
Veniturile provenite din activitatea de producţie şi din cea editorială a cultelor religioase sînt
impozabile în modul stabilit de legislaţia fiscală.
Articolul 31. Activitatea filantropică şi de sponsorizare
Activitatea filantropică şi de sponsorizare a cultelor religioase şi a părţilor lor componente se
reglementează de Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare şi de legislaţia fiscală.
Capitolul VI
Învăţămîntul moral-religios şi teologic
Articolul 32. Organizarea învăţămîntului moral-religiosşi teologic
(1) Cultele religioase sînt libere să-şi organizeze învăţămîntul pentru pregătirea propriului
personal.
(2) Cultele religioase pot înfiinţa instituţii teologice de orice grad, cu statut distinct sau cu
statut de extensiune a unor instituţii de profil din ţ
ară şi de peste hotare.
(3) Instituţiile teologice de orice grad, la cererea cultului, pot fi supuse licenţierii sau
acreditării de stat.
(4) Instituţiile teologice de toate gradele devin persoane juridice după înregistrarea lor în
condiţiile prezentei legi.
(5) Seminariştii şi studenţii teologi beneficiază de toate drepturile şi înlesnirile prevăzute
pentru elevii şi studenţii din învăţămîntul de stat.
(6) Diplomele şi certificatele eliberate de instituţiile teologice neacreditate de stat au
valabilitate numai în cuprinsul cultului respectiv, exceptînd cazurile prevăzute în acordurile sau
convenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase.
(7) Învăţămîntul moral-religios în şcolile de stat de toate gradele este opţional şi facultativ,
exceptînd cazurile prevăzute în acordurile sau convenţiile de cooperare dintre stat şi cultele
religioase.
(8) Acordurile dintre stat şi cultele religioase vor prevedea dreptul copiilor de a fi exceptaţi de
la orele de religie, în baza cererii părinţilor sau tutorilor legali.
Capitolul VII
Deservenţii şi salariaţii cultelor religioase
Articolul 33. Deservenţii cultelor religioase
(1) Conducătorii cultelor religioase de rang naţ
ional, aleşi conform statutului cultului
respectiv, trebuie să fie cetăţeni ai Republicii Moldova.
(2) Activitatea religioasă a cetăţenilor străini în locurile publice se poate desfăşura cu
anunţarea prealabilă a primăriei localităţii respective.
Articolul 34. Angajarea

Părţile componente ale cultelor religioase, instituţiile şi întreprinderile înfiinţate de ele pot
angaja lucrători în conformitate cu legislaţia muncii.
Articolul 35. Contractul de muncă
Angajarea deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase poate fi efectuată în baza unui
contract individual de muncă încheiat în formă scrisă.
Articolul 36. Asigurări sociale
Asigurarea socială şi asistenţa socială a deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase şi ai
părţilor lor componente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 37. Stabilirea pensiilor
Deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase, indiferent de pensiile stabilite de culte, li se
stabilesc pensii de asigurare de stat în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 38. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
(1) Persoanele care încalcă prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
(2) Încălcarea prezentei legi de către deservenţii sau salariaţii cultelor religioase nu atrage în
mod implicit răspunderea întregului cult.
Capitolul VIII
Patrimoniul cultelor religioase
Articolul 39. Dreptul de proprietate
(1) Fiecare cult religios şi fiecare din părţile lui componente poate deţine, folosi şi dispune
liber de un patrimoniu distinct.
(2) Dreptul de proprietate al cultelor religioase, al părţilor lor componente, al instituţiilor şi
întreprinderilor create de ele este exercitat în conformitate cu legislaţia naţională şi cu normele
internaţionale acceptate de Republica Moldova.
(3) În proprietatea cultelor religioase, a părţilor lor componente, a instituţiilor şi
întreprinderilor create de ele pot să se afle clădiri, construcţii, terenuri, mijloace de transport,
utilaje, edituri, tipografii, posturi de radio şi televiziune, publicaţii, obiecte de cult, obiective de
producţie, de menire socială şi de binefacere, mijloace financiare şi alte bunuri materiale
necesare pentru asigurarea activităţii lor.
(4) Cultele religioase şi părţile lor componente pot avea în proprietate orice obiecte de
proprietate intelectuală conform legislaţiei naţionale
şi tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
(5) Cultele religioase şi părţile lor componente pot avea în calitate de simboluri proprii steme
istorice, drapele, fanioane, semne heraldice etc., care se vor înregistra oficial, în modul stabilit
pentru înregistrarea cultului religios sau a părţii lui componente.
(6) Cultele religioase, părţile lor componente, instituţiile şi întreprinderile create de ele au
dreptul exclusiv de proprietate asupra bunurilor procurate sau create de ele din contul mijloacelor
proprii, al donaţiilor cetăţenilor, asociaţiilor obşteşti, primite de la stat sau dobîndite pe alte căi
ce nu contravin legislaţiei. Dreptul de proprietate presupune, pentru fiecare subiect vizat, dreptul
de a poseda, de a dispune şi de a folosi liber bunurile create sau dobîndite legal.
Articolul 40. Apărarea dreptului de proprietate
(1) Cultele religioase, părţile lor componente, instituţiile şi întreprinderile create de ele au
dreptul să-şi revendice bunurile lor dintr-o posesiune nelegitimă.
(2) Republica Moldova apără drepturile de proprietate ale tuturor cultelor religioase, ale
părţilor lor componente, ale instituţiilor şi întreprinderilor create de ele atît asupra bunurilor din
ţară, cît şi de peste hotare.
(3) Apărarea dreptului de proprietate al cultelor religioase, al pă
rţilor lor componente, al
instituţiilor şi întreprinderilor create de ele se înfăptuieşte în instanţele judecătoreşti conform
legislaţiei.
Articolul 41. Mijloacele financiare ale cultelor religioase

şi ale părţilor lor componente
Mijloacele financiare ale cultelor religioase şi ale părţilor lor componente se formează din
contribuţiile benevole financiare şi de altă natură ale credincioşilor şi organizaţiilor, din
veniturile provenite în urma activităţii religioase, din comercializarea obiectelor de cult, din
activitatea de întreprinzător, din moşteniri, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice din
Republica Moldova şi din străinătate, precum şi din alte surse neinterzise de lege.
Articolul 42. Terenurile cultelor religioase
Cultele religioase şi părţile lor componente pot avea în proprietate sau în folosinţă terenuri în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 43. Facilităţi fiscale
(1) Statul promovează faţă de cultele religioase o politică fiscală preferenţială.
(2) Părţile componente ale cultelor religioase cărora le aparţin lăcaşurile de cult, precum
şi
terenurile pe care acestea sînt construite, sînt scutite de impozitele pe bunurile imobiliare şi
funciare conform prevederilor Codului fiscal.
(3) În relaţiile cu cultele religioase, autorităţile publice nu vor acorda preferinţă nici unuia
dintre ele.
Articolul 44. Monumentele de istorie şi cultură
(1) Lăcaşurile de cult, obiectele de artă şi alte valori aflate în proprietatea sau folosinţa cultelor
religioase şi părţilor lor componente şi recunoscute ca monumente de istorie sau cultură vor fi
întreţinute şi folosite de culte în conformitate cu statutul acestor valori, cu legislaţia privind
ocrotirea monumentelor.
(2) Obligaţiile comune ale statului şi ale cultelor religioase şi părţilor lor componente pentru
păstrarea, întreţinerea şi folosirea valorilor menţionate la alin.(1) pot fi stabilite în acordurile sau
convenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase.
Articolul 45. Bunuri şi interese în străinătate
Bunurile cultelor religioase aflate în străinătate, precum şi interesele religioase ale cetăţenilor
Republicii Moldova în str
ăinătate fac obiectul unor convenţii internaţionale.
Capitolul IX
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 46
(1) Statutele şi alte documente de constituire ale cultelor religioase şi ale părţilor lor
componente se consideră valabile doar în măsura în care nu contravin prezentei legi.
(2) Cultele religioase şi părţile lor componente înregistrate pînă la intrarea în vigoare a
prezentei legi nu sînt supuse procedurii de reînregistrare.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea despre culte nr.979-XII din 24 martie
1992, cu modificările ulterioare, se abrogă.
(4) Guvernul, în termen de 3 luni:
– va elabora şi prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în
concordanţă cu prezenta lege;
– va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.125-XVI. Chişinău, 11 mai 2007.