This document has been provided by the
International Center for Not-for-Profit Law (ICNL).

ICNL is the leading source for information on th e legal environment for civil society and public
participation. Since 1992, ICNL has served as a resource to civil society leaders, government
officials, and the donor community in over 90 countries.

Visit ICNL’s Online Library at
https://www.icnl.org/knowledge/library/index.php
for further resources and research from countries all over the world.

Disclaimers Content. The information provided herein is for general informational and educational purposes only. It is not intended and should not be
construed to constitute legal advice. The information contai ned herein may not be applicable in all situations and may not, after the date of
its presentation, even reflect the most current authority. Noth ing contained herein should be relied or acted upon without the benefit of legal
advice based upon the particular facts and circumstances pres ented, and nothing herein should be construed otherwise.
Translations. Translations by ICNL of any materials into other languages are intended solely as a convenience. Translation accuracy is not
guaranteed nor implied. If any questions arise related to the accuracy of a translation, please refer to the original language official version of
the document. Any discrepancies or differences created in the tr anslation are not binding and have no legal effect for compliance or
enforcement purposes.
Warranty and Limitation of Liability. Although ICNL uses reasonable efforts to include ac curate and up-to-date information herein, ICNL
makes no warranties or representations of any kind as to its a ccuracy, currency or completeness. You agree that access to and u se of this
document and the content thereof is at your own risk. ICNL discl aims all warranties of any kind, express or implied. Neither ICNL nor any
party involved in creating, producing or delivering this document shall be liable for any damages whatsoever arising out of access to, use of
or inability to use this document, or any e rrors or omissions in the content thereof.

This document has been provided by the
International Center for Not-for-Profit Law (ICNL).

ICNL is the leading source for information on th e legal environment for civil society and public
participation. Since 1992, ICNL has served as a resource to civil society leaders, government
officials, and the donor community in over 90 countries.

Visit ICNL’s Online Library at
https://www.icnl.org/knowledge/library/index.php
for further resources and research from countries all over the world.

Disclaimers Content. The information provided herein is for general informational and educational purposes only. It is not intended and should not be
construed to constitute legal advice. The information contai ned herein may not be applicable in all situations and may not, after the date of
its presentation, even reflect the most current authority. Noth ing contained herein should be relied or acted upon without the benefit of legal
advice based upon the particular facts and circumstances pres ented, and nothing herein should be construed otherwise.
Translations. Translations by ICNL of any materials into other languages are intended solely as a convenience. Translation accuracy is not
guaranteed nor implied. If any questions arise related to the accuracy of a translation, please refer to the original language official version of
the document. Any discrepancies or differences created in the tr anslation are not binding and have no legal effect for compliance or
enforcement purposes.
Warranty and Limitation of Liability. Although ICNL uses reasonable efforts to include ac curate and up-to-date information herein, ICNL
makes no warranties or representations of any kind as to its a ccuracy, currency or completeness. You agree that access to and u se of this
document and the content thereof is at your own risk. ICNL discl aims all warranties of any kind, express or implied. Neither ICNL nor any
party involved in creating, producing or delivering this document shall be liable for any damages whatsoever arising out of access to, use of
or inability to use this document, or any e rrors or omissions in the content thereof.

LPO 123/2010
ID intern unic: 335808
Версия на русском
Fişa actului juridic

Repub lica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 123
din 18.06.2010
cu privire la serviciile sociale
Publicat : 03.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 155 -158 art Nr : 541 Data intrarii in vigoare :
03.03.2011
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
servicii sociale – ansamblu de măsuri şi activităţi realizate pentru a satisface necesităţile
sociale ale persoanei/familiei în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, de prevenire a
marginalizării şi excluziunii sociale;
evaluare iniţială – prima investigaţie realizată de asistentul social din comunitate la locul de
trai sau la locul de aflare a beneficiarului, cu scopul de identificare a necesităţilor individuale ale
persoanei/familiei şi de stabilire a dreptului lor de a beneficia de servicii sociale;
evaluare complexă – investigaţie şi analiză în detaliu a cazului, realizate la locul de trai sau la
locul de aflare a beneficiarului, prin interacţiunea cu reţeaua socială a beneficiarului şi cu
antrenarea nemijlocită a specialiştilor din cadrul instituţiilor corespunzătoare, avînd ca scop
identificarea necesităţilor persoanei/ familiei, a resurselor disponibile în familie şi comunitate,
recomandarea serviciilor sociale şi elaborarea planului individualizat de asistenţă socială;
plan individualizat de asistenţă socială – plan elaborat în scris în baza planului -model aprobat
de Ministerul Muncii, Protecţiei So ciale şi Familiei, care cuprinde, în principal, activităţile
identificate în vederea satisfacerii necesităţilor beneficiarului, tipul de servicii sociale, durata de
acordare a lor, personalul responsabil. Planul individualizat de asistenţă socială se elaborează şi
se implementează cu participarea activă a beneficiarului şi a familiei sale ori a reprezentantului

legal al acestuia;
unitate de asistenţă socială – subdiviziune organizaţională care activează la nivel de
comunitate, cu finanţare asigurată de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al
doilea, în scop de prestare a serviciilor sociale cît mai aproape de beneficiari;
structură teritorială de asistenţă socială – structură administrativă internă înfiinţată în temeiul
principiului de autonomie organizaţională de către autorităţile administraţiei publice locale de
nivelul al doilea, în scop de implementare a politicilor de asistenţă socială.
Articolul 2. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte cadrul general de creare ş i funcţionare a sistemului integrat de servicii
sociale, cu determinarea sarcinilor şi responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, ale altor persoane juridice şi fizice abilitate cu asigurarea şi prestarea
serviciilor socia le, precum şi protecţia drepturilor beneficiarilor de servicii sociale.
Articolul 3. Principiile care stau la baza prestării
serviciilor sociale
Prestarea serviciilor sociale se bazează pe următoarele principii:
a) prin cipiul de asistenţă socială orientată, care prevede direcţionarea prioritară a serviciilor
sociale către persoanele/familiile defavorizate, identificate pe baza evaluării necesităţilor
individuale;
b) principiul de centrare pe beneficiar, care prevede adaptarea serviciilor sociale la necesităţile
(în proces de schimbare continuă) beneficiarilor pe baza evaluării sistematice a impactului
serviciilor asupra situaţiei beneficiarului;
c) principiul de accesibilitate, care prevede asigurarea accesului p ersoanelor/familiilor
defavorizate la toate tipurile de servicii (prin informarea populaţiei despre serviciile sociale
existente, dezvoltarea serviciilor sociale noi şi amplasarea lor în vecinătatea beneficiarilor),
precum şi adaptarea lor la necesităţile beneficiarilor;
d) principiul de oportunităţi egale, care prevede asigurarea dreptului la servicii sociale tuturor
persoanelor/familiilor defavorizate în condiţii de tratament egal şi fără discriminare;
e) principiul de celeritate, care prevede pro mptitudine în luarea deciziilor cu privire la
prestarea serviciilor sociale.
Articolul 4.
Dreptul la servicii sociale
Dreptul la servicii sociale este stabilit în mod individual, în baza evaluării necesităţilor
persoanei/familiei de aceste servici i.
Articolul 5. Aplicarea legii
Prezenta lege se aplică:
a) cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi cetăţenilor străini, refugiaţilor şi apatrizilor,
domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile legii;
b) persoanelor fizice şi juridice (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de
organizare) autohtone şi străine cu domiciliul/sediul în Republica Moldova.
Capitolul II
TIPURI DE SERVICII SOCIALE
Articolul 6. Clasificarea serviciilor sociale
(1) Serviciile sociale se clasifică în următoarele tipuri:
a) servicii sociale primare;

b) servicii sociale specializate;
c) servicii sociale cu specializare înaltă.

(2) Serviciile sociale primare sînt serviciile care se acordă la nivel de comunitate t uturor
beneficiarilor şi au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate care pot cauza
marginalizarea sau excluziunea socială.
(3) Serviciile sociale specializate sînt serviciile care implică antrenarea specialiştilor şi au
drept scop menţinerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei
situaţii de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia.
(4) Serviciile sociale cu specializare înaltă sînt serviciile prestate într -o insti tuţie rezidenţială
sau într -o instituţie specializată de plasament temporar, care impun un şir de intervenţii complexe
ce pot include orice combinaţie de servicii sociale specializate, acordate beneficiarilor cu
dependenţă sporită şi care necesită supraveg here continuă (24/24 ore).
Capitolul III
ORGANELE ABILITATE CU PRESTAREA
SERVICIILOR SOCIALE
Articolul 7. Prestatori de servicii sociale
(1) Prestatori de servicii sociale pot fi persoane fizice sau persoane juridice publice ori private.
(2) Prestatori publici de servicii sociale sînt:
a) instituţiile de asistenţă socială create şi gestionate de autorităţile administraţiei publice
centrale;
b) autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea;
c) autorităţile administra ţiei publice locale de nivelul întîi.
(3) Prestatori privaţi de servicii sociale sînt:
a) asociaţiile obşteşti, fundaţiile, instituţiile private fără scop lucrativ, înregistrate în
conformitate cu legislaţia – toate cu domeniul de activitate în sfe ra socială;
b) persoanele juridice şi persoanele fizice – întreprinderi cu scop lucrativ, înregistrate în
conformitate cu legislaţia.
(4) Prestatorii de servicii sociale pot organiza şi oferi servicii sociale dacă sînt acreditaţi în
condiţiile legii.
(5) Condiţiile de acreditare a prestatorilor de servicii sociale sînt reglementate prin lege
specială.
Articolul 8. Atribuţiile autorităţilor administraţiei
publice centrale
(1) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei reprezintă autoritatea centrală de
specialitate pentru realizarea politicilor de asistenţă socială şi exercită atribuţii principale în
procesul de asigurare a serviciilor sociale la nivel naţional. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale
şi Familiei, în scop de asigurare a serviciilor sociale:
a) elaborează şi promovează politicile în domeniul de asistenţă socială, inclusiv al serviciilor
sociale, precum şi în domeniul promovării drepturilor persoanelor defavorizate;
b) elaborează acte nor mative privind organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului
integrat de servicii sociale;
c) reglementează şi organizează sistemul de inspecţie a serviciilor sociale, exercită inspecţia
calităţii serviciilor sociale prestate, precum şi a respect ării actelor normative în domeniu de către
prestatorii de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare;
d) consultă patronatele, sindicatele şi societatea civilă şi coordonează cu acestea, la nivel
naţional, proiectele de acte normative de caracter economico -social;
e) consultă şi susţine autorităţile administraţiei publice locale privind planificarea, organizarea

şi prestarea serviciilor sociale;
f) organizează şi gestionează instituţii de asistenţă so cială prestatoare de servicii cu
specializare înaltă în cazul în care astfel de instituţii nu pot fi organizate şi gestionate de
autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Exercitarea atribuţiilor de către alte autorităţi ale administraţiei public e centrale, care au în
subordinea şi gestiunea lor instituţii care prestează şi servicii sociale, nu trebuie să contravină
prevederilor prezentei legi, precum şi actelor normative ce reglementează prestarea serviciilor
sociale. În acest sens, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale:
a) vor întreprinde măsuri în vederea dezinstituţionalizării şi reintegrării beneficiarilor în
familie şi comunitate;
b) vor asigura accesul autorităţilor competente în instituţiile pe care le gestionează pen tru a
inspecta calitatea serviciilor sociale prestate;
c) vor oferi informaţii Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei privind serviciile
sociale prestate în instituţiile din subordine;
d) vor colabora şi vor coordona orice acţiuni de prestare a serviciilor sociale.
Articolul 9. Atribuţiile autorităţilor administraţiei
publice locale de nivelul al doilea
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea asigură dezvoltarea şi
gestionarea serviciilor sociale în conformitate cu competenţele stabilite prin lege, în funcţie de
necesităţile identificate ale populaţiei din teritoriul administrat, fie autonom, fie în comun cu alte
autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi în colabo rare cu agenţii economici,
patronatele, sindicatele din teritoriu şi cu asociaţiile obşteşti din ţară şi din străinătate.
(2) Funcţiile de prestare a serviciilor sociale în unităţile administrativ -teritoriale de nivelul al
doilea se pun pe seama struct urilor teritoriale de asistenţă socială, acestea avînd responsabilitatea
directă privind diversificarea şi prestarea serviciilor sociale orientate prioritar la menţinerea
beneficiarului în familia şi comunitatea de unde provine.
(3) În exercitarea funcţiilor lor, structurile teritoriale de asistenţă socială beneficiază
necondiţionat, după caz, de susţinerea poliţiei, instituţiilor publice din domeniul educaţiei,
sănătăţii şi din alte domenii.
(4) În scop de prestare a serviciilor sociale, autorităţ ile administraţiei publice locale de nivelul
al doilea, în teritoriul administrat, exercită următoarele atribuţii:
a) informează populaţia şi acordă consultaţii cu privire la serviciile sociale şi la drepturile
persoanei la aceste servicii;
b) ana lizează necesităţile comunităţii cu privire la serviciile sociale;
c) planifică tipurile de servicii sociale şi identifică mijloacele financiare pentru prestarea
acestora în funcţie de necesităţile stabilite, inclusiv pentru procurarea serviciilor sociale de care
nu dispun sau pe care nu este rezonabil economic să le presteze individual;
d) înfiinţează, reorganizează sau lichidează, în modul stabilit, instituţii ce prestează servicii
sociale şi asigură funcţionarea acestora;
e) remit cererile/re clamaţiile către organul abilitat cu prestarea serviciilor sociale respective în
cazul în care obiectul cererilor/reclamaţiilor depăşeşte limitele competenţei sale;
f) informează, neîntîrziat, autorităţile competente despre cazurile de încălcare a legi slaţiei în
domeniul prestării serviciilor sociale, precum şi despre cazurile de necorespundere cerinţelor
prescrise;
g) evaluează cazul şi stabilesc necesităţile persoanei/familiei privind serviciile sociale şi, în

funcţie de necesităţile acestora, asi gură prestarea serviciilor sociale corespunzătoare;
h) monitorizează procesul de prestare a serviciilor sociale şi organizează evaluarea calităţii
acestor servicii acordate de prestatorii de servicii, indiferent de tipul de proprietate şi de forma
juri dică de organizare, în teritoriul administrat;
i) prezintă Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei informaţiile acumulate în urma
monitorizării şi evaluării locale a serviciilor sociale acordate, în forma şi perioadele stabilite.
Articolul 10. Atribuţiile autorităţilor administraţiei
publice locale de nivelul întîi
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi contribuie la dezvoltarea şi
prestarea serviciilor sociale în teritoriul administrat şi aprobă, în conformitate cu legislaţia,
resursele financiare necesare.
(2) Activitatea nemijlocită de prestare a serviciilor sociale este realizată de unitatea de
asistenţă socială prin intermediul asistenţilor sociali şi al lucrătorilor sociali, selectaţi şi angajaţi
în conformitate cu legislaţia, în conlucrare şi colaborare cu alte servicii existente la nivel de
comunitate.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi, în vederea prestării serviciilor
sociale în teritoriu l administrat, exercită următoarele atribuţii:
a) informează populaţia şi acordă consultaţii cu privire la serviciile sociale şi la drepturile
persoanei la aceste servicii;
b) analizează necesităţile comunităţii cu privire la serviciile sociale;
c) participă la selectarea şi angajarea asistenţilor sociali şi a lucrătorilor sociali;
d) facilitează şi susţin activitatea asistenţilor sociali şi a lucrătorilor sociali în teritoriul
administrat;
e) planifică tipurile de servicii sociale confo rm necesităţilor populaţiei din teritoriul
administrat şi resursele necesare pentru prestarea acestora;
f) susţin asociaţiile obşteşti de utilitate publică ce activează în teritoriul administrat în sfera
serviciilor sociale;
g) oferă structurii ter itoriale de asistenţă socială informaţia colectată în urma monitorizării şi
evaluării serviciilor sociale acordate, în forma şi în perioadele stabilite.
Articolul 11. Asociaţiile obşteşti care activează
în sfera serviciilor s ociale
(1) În scop de protecţie a beneficiarilor de servicii sociale, asociaţia obştească ce activează în
sfera serviciilor sociale, în conformitate cu statutul său şi cu legislaţia, are dreptul:
a) să presteze servicii sociale şi să participe la r ealizarea programelor de stat şi a proiectelor în
domeniul serviciilor sociale, în condiţiile legii;
b) să sesizeze, în temeiul cererilor primite de la beneficiari sau din oficiu, organele abilitate cu
prestarea serviciilor sociale, organele de drept ş i organele de control al serviciilor sociale despre
cazurile de încălcare a drepturilor beneficiarilor;
c) să primească de la organele abilitate cu prestarea serviciilor sociale informaţii referitor la
propunerile şi sesizările înaintate;
d) să efe ctueze investigaţii pentru identificarea necesităţilor şi lacunelor în prestarea serviciilor
sociale, precum şi în ce priveşte respectarea drepturilor persoanei la servicii sociale;
e) să înainteze autorităţilor publice centrale şi locale propuneri de modificare a legislaţiei şi a
politicilor de stat cu privire la asistenţa socială şi la serviciile sociale;
f) să informeze populaţia, prin intermediul mass -mediei, despre politicile de stat în domeniul

prestării serviciilor sociale, despre încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale beneficiarilor
de servicii sociale, precum şi despre rezultatele consultării opiniei publice;
g) să intenteze acţiuni în instanţele judecătoreşti privind protecţia drepturilor beneficiarilor de
servicii sociale.
(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) le au fundaţiile, instituţiile private fără scop lucrativ, alte
forme organizaţionale ale societăţii civile constituite în conformitate cu legislaţia, precum şi
persoanele juridice şi persoanele fizice – întreprinderi cu scop lucrativ, în condiţiile legii.
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE BENEFICIARILOR
DE SERVICII SOCIALE
Articolul 12. Drepturile beneficiarilor de servicii
sociale
Drepturile beneficiarilor la servi cii sociale sînt asigurate prin:
a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cu excluderea oricăror forme de
discriminare;
b) protecţia împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare ori abuz fizic sau mintal, neglijare,
rele tratament e sau exploatare, precum şi prin informarea asupra oricăror situaţii de risc şi a
altor drepturi sociale;
c) comunicarea, în termeni accesibili, a informaţiilor privind drepturile fundamentale şi
măsurile legale de protecţie socială, precum şi a celo r privind condiţiile care trebuie îndeplinite
pentru a le obţine;
d) încurajarea participării beneficiarului la procesul de luare a deciziilor referitoare la
acordarea serviciilor sociale;
e) exprimarea opiniei proprii privind serviciile sociale of erite;
f) respectarea confidenţialităţii informaţiilor furnizate;
g) protecţia bunurilor beneficiarului atunci cînd acesta nu are capacitatea deplină de exerciţiu,
fiind îngrijit în familie sau în instituţie;
h) respectarea demnităţii şi intimităţii personale ale beneficiarului.
Articolul 13. Obligaţiile beneficiarilor de servicii
sociale
Beneficiarii de servicii sociale sînt obligaţi:
a) să furnizeze informaţii corecte şi relevante cu privire la identitate a, situaţia familială,
socială, economică şi la starea sănătăţii lor, fiind responsabili pentru veridicitatea acestor
informaţii;
b) să participe la procesul de luare a deciziilor referitoare la acordarea serviciilor sociale;
c) să contribuie, în c onformitate cu legislaţia, la prestarea serviciilor sociale;
d) să comunice orice modificare a situaţiei lor.
Capitolul V
PROCEDURA DE ACORDARE A SERVICIILOR SOCIALE
Articolul 14. Identificarea beneficiarilor de servicii
sociale
(1) În vederea solicitării serviciilor sociale, oricare persoană care se consideră într -o stare de
risc social sau oricare persoană/familie defavorizată, neglijată sau abuzată, adresează iniţial o
cerere în scris sau verbal unităţii de asistenţă socială din raza domiciliului său. Solicitarea de
servicii sociale poate fi adresată şi direct unui alt prestator de servicii sociale, prevăzut la art. 7,

de la locul de trai al solicitantului.
(2) Acţionînd în interesele persoanei/familiei sau ale siguranţei sociale a comunităţii, cererea
privind acordarea serviciilor sociale persoanei/familiei, prevăzută la alin. (1), poate fi depusă de
membrii comunităţii sau de alte persoane interesate, care vor indica motivul din care persoana
sau reprezentantul l egal al acesteia nu poate depune cererea de sine stătător.
(3) Lucrătorii instituţiilor instructiv -educative, medico -sanitare publice, ai celor de prestare a
serviciilor sociale, poliţiei şi ai altor organe competente, care dispun de informaţii privind
necesitatea acordării serviciilor sociale unei persoane/familii, sînt obligaţi să informeze
neîntîrziat, în decurs de 24 de ore, unitatea de asistenţă socială de la locul de trai al
persoanei/familiei. În asemenea condiţii, astfel de cazuri vor fi examina te fără cererea persoanei
sau a reprezentantului legal.
Articolul 15. Examinarea cererii
În temeiul cererii prevăzute la art. 14, unitatea de asistenţă socială:
a) oferă informaţii sau consultanţă momentan sau cel mult în 3 zile, în cazul impos ibilităţii de
acordare imediată a acestora;
b) asigură evaluarea iniţială a necesităţilor persoanei/familiei în scop de prestare a serviciilor
sociale;
c) procedează imediat, în situaţii de urgenţă, la prestarea serviciilor sociale, cu implicarea
nemijlocită a autorităţilor competente.
Articolul 16. Evaluarea iniţială
(1) Evaluarea iniţială se desfăşoară în termen de cel mult 10 zile de la data de înregistrare a
cererii, decizia urmînd a fi comunicată imediat atît persoanei care a depus cererea, cît şi
persoanei în interesul căreia a fost scrisă cererea.
(2) Unitatea de asistenţă socială, în urma evaluării iniţiale, are dreptul:
a) să respingă cererea, motivînd decizia prin care persoanei i s -a refuzat acordarea serviciilor
sociale;
b) să ofere intervenţie de o singură dată;
c) să efectueze evaluarea complexă;
d) să refere cazul după competenţă, în situaţii de urgenţă, pentru prestarea serviciilor sociale
sau cînd cazul nu poate fi soluţionat la nivel de comunitate.
(3) În caz de acceptare a cererii, structura teritorială de asistenţă socială, prin intermediul
unităţii de asistenţă socială, asigură prestarea serviciilor sociale necesare pentru a satisface
necesităţile identificate ale beneficiarului. În scop de respectar e a dreptului beneficiarului în
mediul familial, structura teritorială de asistenţă socială asigură soluţii pentru prevenirea
separării membrilor familiei, iar în situaţia în care acest lucru nu este posibil, identifică soluţii
care să permită reunirea mem brilor familiei cît mai des posibil şi în locuri accesibile pentru
fiecare.
Articolul 17. Evaluarea complexă
(1) În cazul în care rezultatele evaluării iniţiale sau ale intervenţiei de o singură dată sînt
insuficiente pentru satisfacerea necesităţi lor persoanei, unitatea de asistenţă socială efectuează
evaluarea complexă, coordonînd toate acţiunile cu structura teritorială de asistenţă socială.
(2) Evaluarea complexă se realizează prin antrenarea nemijlocită a specialiştilor în domeniu
şi/sau di n domeniile conexe, cu participarea obligatorie a beneficiarului şi a celor care au
efectuat evaluarea iniţială, şi se finalizează în termen de cel mult 10 zile de la data preluării
cazului pentru efectuarea evaluării complexe.

(3) În urma evaluării co mplexe, structura teritorială de asistenţă socială elaborează planul
individualizat de asistenţă a beneficiarului, care prevede, după caz, următoarele recomandări:
a) acordarea serviciilor sociale primare în cadrul comunităţii în care beneficiarul domi ciliază;

b) acordarea serviciilor sociale specializate, stabilite conform planului individualizat de
asistenţă, fie în familia biologică a beneficiarului, fie într -o familie substitutivă, fie în cadrul unor
centre de zi sau de plasament temporar, prior itar la locul de trai de unde provine, iar
complementar în unitatea administrativ -teritorială apropiată de acelaşi nivel sau de nivelul al
doilea;
c) referire la servicii sociale cu specializare înaltă.
Articolul 18. Garanţii cu privire la acordare
a serviciilor
sociale cu specializare înaltă
(1) Structura teritorială de asistenţă socială referă cazul spre serviciile sociale cu specializare
înaltă numai dacă sînt motive întemeiate de a considera că opţiunile prevăzute la art. 17 alin. (3)
lit. a) şi b) nu pot satisface necesităţile identificate ale beneficiarului, iar neacordarea serviciilor
sociale cu specializare înaltă constituie un risc pentru viaţa beneficiarului.
(2) Serviciile sociale cu specializare înaltă se acordă beneficiarului numai dacă acesta a fost
referit, în urma unei evaluări complexe, de către structura teritorială de asistenţă socială de la
locul de trai al beneficiarului.
(3) Prestatorul de servicii sociale cu specializare înaltă, indiferent d e forma juridică de
organizare şi subordonare, nu acceptă prestarea serviciilor sociale cu specializare înaltă nici unui
beneficiar fără:
a) evaluarea complexă şi fără planul individualizat de asistenţă;
b) decizia motivată de referire a cazului î n vederea prestării serviciilor sociale cu specializare
înaltă.
(4) Condiţiile materiale precare ale persoanei/familiei nu constituie temei exclusiv pentru ca
aceasta să fie referită pentru a beneficia de servicii sociale cu specializare înaltă.
(5) În situaţii de urgenţă, doar în cazuri de pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea persoanei,
serviciile sociale cu specializare înaltă pot fi acordate, prin derogarea de la prevederile alin. (3),
pe un termen de cel mult 30 de zile, perioadă de timp în care se efectuează evaluarea complexă şi
se întocmeşte planul individualizat de asistenţă, cu implicarea directă a reprezentanţilor structurii
teritoriale de asistenţă socială de la locul de trai al beneficiarului.
Articolul 19. Revizuirea periodică
a planului
individualizat de asistenţă
(1) Pentru a determina eficienţa serviciilor sociale acordate şi necesitatea continuării
intervenţiei sau sistării asistenţei, situaţia beneficiarului este reevaluată periodic de către
prestatorul de servicii sociale.
(2) Revizuirea planului individualizat de asistenţă se efectuează în mod obligatoriu:
a) după prima lună de acordare a serviciilor sociale;
b) la trei luni de acordare a serviciilor sociale;
c) după necesi tate, dar nu mai rar decît o dată la şase luni.
(3) În baza rezultatelor revizuirii, prestatorul de servicii sociale completează sau modifică
planul individualizat de asistenţă ori sistează prestarea serviciilor sociale.
Articolul 20. Evidenţa serv iciilor sociale prestate
(1) Evidenţa oricăror servicii sociale prestate se ţine într -un registru de către prestatorul de
servicii care le acordă, în care se înscrie numele şi prenumele beneficiarului, datele personale,

adresa de la domiciliu, problema în legătură cu care a solicitat servicii sociale, durata aşteptării,
rezultatul prestării serviciilor.
(2) Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea datelor cu caracter personal ale beneficiarilor de
servicii sociale se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 17- XVI din 15 februarie
2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.
Capitolul VI
INSPECŢIA SERVICIILOR SOCIALE
Articolul 21. Prevederi generale privind inspecţia
serviciilor sociale
(1) I nspecţia serviciilor sociale se realizează de către Inspecţia socială din subordinea
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Inspecţia socială îşi extinde acţiunea asupra tuturor prestatorilor de servicii sociale,
indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare. Inspecţia serviciilor sociale
se efectuează periodic în conformitate cu legislaţia în vigoare. La efectuarea inspecţiei sînt
antrenaţi reprezentanţi ai societăţii civile, inclusiv beneficiari ai serviciilor sociale.
(3) Rapoartele cu privire la rezultatele activităţii Inspecţiei sociale se fac publice în periodice,
în buletinul informaţional şi în pagina web a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Articolul 22. Obiectivele Inspecţiei sociale
Inspecţia socială are următoarele obiective:
a) aplicarea prevederilor legale referitoare la serviciile sociale;
b) respectarea standardelor de calitate a serviciilor sociale;
c) îmbunătăţirea calităţii şi sporirea eficienţei servic iilor sociale;
d) îndrumarea şi susţinerea metodologică a activităţii prestatorilor de servicii sociale;
e) asigurarea respectării drepturilor sociale ale beneficiarilor.
Capitolul VII
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA
SERVICIILOR SOCIALE
Articolul 2 3. Monitorizarea şi evaluarea serviciilor
sociale
(1) Monitorizarea serviciilor sociale constituie un proces de colectare continuă şi sistematizată
a informaţiei în baza unor indicatori specifici, prin care se analizează dinami ca progreselor
privind realizarea activităţilor şi atingerea obiectivelor serviciilor sociale.
(2) Evaluarea serviciilor sociale constituie un proces de analiză a datelor monitorizării şi a
altor informaţii pentru a aprecia oportunitatea obiectivelor serviciilor sociale, realizarea
serviciilor sociale, eficienţa, impactul şi durabilitatea acestora.
Articolul 24. Rolul Ministerului Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei în monitorizarea
şi evaluarea
sistemului integrat de
servicii sociale
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este responsabil de organizarea monitorizării
şi evaluării sistemului integrat de servicii sociale prin elaborarea şi aplicarea metodologiei în
domeniu, precum şi prin analiza impactului serviciilor sociale asupra persoanelor/familiilor
defavorizate.
Articolul 25. Rolul autorităţilor administraţiei publice

locale în procesul de monitorizare

şi evaluare a serviciilor sociale
(1) Unitatea de asistenţă socială colectează informaţia primară privind serviciile sociale
prestate în comunitate şi o prezintă structurii teritoriale de asistenţă socială.
(2) Structura teritorială de asi stenţă socială prezintă Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei rapoarte cu informaţia solicitată conform metodologiei de monitorizare şi evaluare a
impactului politicilor în domeniul serviciilor sociale, inclusiv privind serviciile prestate de
sectorul privat.
(3) Prestatorii privaţi de servicii sociale sînt responsabili de prezentarea rapoartelor la unităţile
de asistenţă socială şi, respectiv, la structurile teritoriale de asistenţă socială conform cerinţelor
de monitorizare şi evaluare a serviciilor sociale.
Capitolul VIII
FINANŢAREA SERVICIILOR SOCIALE
Articolul 26. Prevederi generale privind finanţarea
serviciilor sociale
(1) Serviciile sociale sînt finanţate din:
a) bugetul de stat – pentru atribuţiile specificate la art. 8;
b) bugetele unităţilor administrativ -teritoriale – pentru atribuţiile specificate la art. 9 şi 10;
c) sursele proprii ale prestatorilor de servicii sociale – pentru activităţile specificate la art. 11;
d) alte su rse conform legislaţiei.
(2) Modul de finanţare a serviciilor sociale se stabileşte conform cadrului legislativ care
reglementează relaţiile interbugetare.
(3) Finanţarea serviciilor sociale din sursele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se face în baza
principiilor concurenţei şi calităţii.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot procura şi contracta servicii sociale
în condiţiile legii.
Articolul 27. Finanţarea în parteneriat
Finanţarea serviciilor sociale poa te fi realizată în parteneriat de la bugetul de stat, de la bugetul
unităţilor administrativ -teritoriale de nivelul întîi şi al doilea, conform atribuţiilor prevăzute în
capitolul III.
Articolul 28. Alte surse de finanţare
(1) La finanţarea servici ilor sociale sînt utilizate veniturile proprii ale prestatorilor de servicii
sociale, donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii ale persoanelor fizice sau juridice din tară şi din
străinătate, precum şi alte surse, conform legislaţiei.
(2) În funcţie de venituri, beneficiarul poate să contribuie la finanţarea prestării serviciilor
sociale, conform legislaţiei.
(3) Prestatorii de servicii sociale au dreptul să desfăşoare activităţi economice pentru
autofinanţarea serviciilor sociale prestate.
Capito lul IX
EXAMINAREA LITIGIILOR PRIVIND SERVICIILE SOCIALE.
RĂSPUNDEREA PENTRU NERESPECTAREA LEGISLAŢIEI
Articolul 29. Soluţionarea litigiilor
(1) Litigiile în domeniul prestării serviciilor sociale care nu pot fi soluţionate în condiţiile
unei concilieri amiabile între părţile interesate sînt referite spre soluţionare instanţelor de
judecată, conform legislaţiei.
(2) Actele administrative prin care sînt lezate drepturile sau interesele legitime ale persoanei

fizice sau juridice implicate în ra porturi din domeniul prestării serviciilor sociale pot fi atacate în
instanţa de contencios administrativ.
(3) Cererile adresate în contenciosul administrativ pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu
dreptul la serviciile sociale sau cu prestarea acestor servicii sînt scutite de taxa de stat.
Articolul 30. Răspunderea pentru nerespectarea
legislaţiei
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei.
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TR ANZITORII
Articolul 31
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.
(2) Pînă la obţinerea acreditării de către prestatorii de servicii sociale, prevăzută la art. 7 alin.
(4), activitatea prestatorilor care acordă servicii sociale la data intrării în vigoare a prezentei legi
se desfăşoară conform legislaţiei.
(3) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale
normative în concordanţă cu prevederile ei şi va prezent a propuneri privind aducerea legislaţiei
în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE   PARLAMENTULUI Mihai GHIMPU

Nr. 123. Chişinău, 18 iunie 2010.